Provincia Basarabia în componența Imperiului Rus

Artemiev Alexandr Ivanovici (1820 – 1874) (Александр Иванович Артемьев) – statistician, arheolog, etnograf și geograf rus, redactor-șef al Comitetului Central de Statistică din cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Imperiului Rus. În perioada anilor 1861 – 1885, sub egida Comitetului Central de Statistică au fost redactate și publicate 43 de ediții cu listele așezărilor din Imperiul Rus, fiecare dedicată unei provincii separate. Volumul III al ediției, intitulat „Listele așezărilor din Imperiul Rus redactate și publicate de Comitetului Central de Statistică din cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Imperiului Rus. Provincia Basarabia. Listele așezărilor în conformitate cu informațiile din anul 1859.” («Бессарабская губерния. Список населенных мест по сведениям 1859 г.», Санкт-Петербург, 1861 г.) a fost prelucrat de redactorul-șef Artemiev în anul 1861 la Sankt Petersburg.

Coperta volumului „Liste de așezări. Provincia Basarabia.” («Бессарабская губерния. Список населенных мест по сведениям 1859 г.», Санкт-Петербург, 1861 г.)

Volumul III
„Listele așezărilor din Imperiul Rus redactate și publicate de Comitetului Central de Statistică din cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Imperiului Rus. Provincia Basarabia. Listele așezărilor în conformitate cu informațiile din anul 1859.” a fost prelucrat de redactorul-șef Artemiev în anul 1861 la Sankt Petersburg. («Бессарабская губерния. Список населенных мест по сведениям 1859 г.», Санкт-Петербург, 1861 г.)

„Informații generale” din „Listele așezărilor din Imperiul Rus. Provincia Basarabia. Listele așezărilor în conformitate cu informațiile din anul 1859.” Artemiev Alexandr, 1861, Sankt Petersburg. («Бессарабская губерния. Список населенных мест по сведениям 1859 г.», Санкт-Петербург, 1861 г.)

„Provincia Basarabia, componentă din extremitatea sud-vestică a posesiunilor europene, care-i aparțin Rusiei, este situată între gradele 45 și 49  latitudine nordică și 43 – 48 longitudine estică, după meridianul insulei Ferro. Are drept hotare: în nord și nord-est – gubernia Podolsk, în est – gubernia Herson; în nord-vest – provincia se intersectează cu posesiunile Imperiului Austriac (Galiția și Bucovina); în vest și sud se învecinează cu posesiunile Principatului Moldova și cu Marea Neagră. Hotarele, în mare parte, sunt identificate cu limite vii: așadar, din colțul Galiției și din partea guberniilor Podolsk și Herson, de-a lungul, regiunea e separată de cursul râului Nistru; iar de la posesiunile Moldovei, pe un spațiu considerabil, este mărginită de râurile Prut și Ialpug. Numai în nord-vest, din parte Bucovinei austriece, în spațiul dintre râurile Nistru și Prut, și în special toată (noua) frontiera sudică – sunt identificate, în baza tratatelor, cu trăsături convenționale artificiale, dar și aici trăsăturile au fost trase, mai mult sau mai puțin, conform cursului râurilor și direcției granițelor. Frontierele de vest și sud ale regiunii au o semnificație foarte importantă, deoarece alcătuiesc o parte din frontiera de stat.”

Fragment din „Listele așezărilor din Imperiul Rus. Provincia Basarabia. Listele așezărilor în conformitate cu informațiile din anul 1859.” Artemiev Alexandr, 1861, Sankt Petersburg. («Бессарабская губерния. Список населенных мест по сведениям 1859 г.», Санкт-Петербург, 1861 г.)

„În ceața adâncului antic, pe aceste locuri, istoria îi observă pe cimerieni, iar apoi pe sciți, care erau în relații ba pașnice, ba de război cu perșii, grecii, macedonienii. Tot aici se vor găsi geții, dacii, bastarnii; dintre care cu numele primilor –  solitudo Getharum, deșertul geților – numeau Bugeacul de astăzi (județele Ak Kerman și Tighina), iar ultimilor li se atribuie crearea unor întăriri de pământ perfecte, numite „Traian” sau „al lui Traian”, iar uneori și „Zidul șarpelui”. Romanii au pătruns aici de pe timpul lui Octavian Augustus și au întemeiat colonii; coloniile grecești existau aici mult mai devreme. În secolul al IV-lea d. Hr, zona Basarabiei actuale a devenit parte a posesiunilor vaste ale goților; în secolul V devine parte a regatului efemer, dar groaznic al lui Attila, iar cu desființarea acestuia devine un drum mare al mișcărilor neliniștite ale diferitelor popoare care se înghesuiau și se goneau din nord-estul Asiei spre sud-vestul Europei. Pe aici trec avarii, bulgarii, slavii și în secolul al VII-lea apare, pentru prima oară, numele lui Basarab, domnitorul biesilor, unul din triburile dacice, care locuiau anterior în munții Balcani, dar care au trecut în partea de nord a Dunării, în regiunea vestică a Valahiei actuale. În secolul al IX-lea aici vin ugrii, în secolul al X-lea, după ei, vin pecenegii și îi înghesuie pe ugri în Panonia; în secolul al XI-lea se apropie cumanii, uzii și polovții, care rătăceau, îndeosebi, în parte estică a Bugului. În secolul al XIII-lea, când Batu Han pustiește Ungaria, o parte din daci, care se ascundeau în Ungaria de pecenegi, s-au reîntors în Moldova și Valahia, iar de acolo au trecut în partea nordică a Basarabiei actuale. În același timp, întreprinzătorii genuezi, ferm stabiliți în peninsula Crimeea, au atras atenția asupra acestei regiuni și au întemeiat câteva colonii de întărire pe malurile Dunării și Nistrului.  Cnejii Galiției, de asemenea, au avut o influență veche asupra acestei părți, deoarece aici erau așezări slave (între Dunăre și Nistru), cu mult înainte de сuviosul Nestor cronicarul. În secolul al XIV-lea Basarabia se alătură posesiunilor Moldovei și de atunci împărtășește aceeași soartă cu aceasta. Când domnitorii români, ai Moldovei și ai Valahiei, s-au declarat vasalii padișahului turc și Basarabia

Fragment din „Listele așezărilor din Imperiul Rus. Provincia Basarabia. Listele așezărilor în conformitate cu informațiile din anul 1859.” Artemiev Alexandr, 1861, Sankt Petersburg. («Бессарабская губерния. Список населенных мест по сведениям 1859 г.», Санкт-Петербург, 1861 г.)

 a intrat în componența Porții. Dar în același timp Basarabia a devenit un obiect de cuceriri pentru vecini. Dintr-o parte își exprimau pretențiile polonezii, drept succesori ai cnejilor galițieni, din altă parte năzuiau s-o stăpânească hanii crimeeni, care se considerau hoardei lui Nogai, stabilită în Bugeac.  Ca urmare, parte de nord a Basarabiei, numită „Țara de sus”, locuită de români, a fost, nu o singură dată, teatrul de luptă între polonezi, moldoveni, turci și tătari; partea de sud sau stepa Bugeacului, care nu le-a aparținut niciodată domnitorilor români, de la sfârșitul secolului al XV-lea, a devenit lagărul nogailor, cunoscuți în documentele rusești și cu numele de „hoarda de la Belgorod”, deoarece lagărele lor principale era amplasate în jurul cetății Ak-Kerman sau Cetatea Albă. Nogaii, un popor sălbatic, crud, ca și conaționali și coreligionari cu turcii și tătarii crimeeni, erau mai mult de partea lor și de aceea erau jefuitorii neconteniți ai vecinilor: moldoveni, polonezi, zaporojeni; iar cu raidurile din Crimeea – și ai regiunilor rusești. Până în secolul al XVIII-lea rușii au vizitat puțin Basarabia. Petru I (al Rusiei) a pătruns cu oastea până la Prut, în anul 1711. Deși campania s-a încheiat fără succes, totuși, el a demonstrat că rușii pot acționa împotriva tătarilor și turcilor ofensiv. În anii 1736 – 1739 armatele rusești, conduse de Burkhard Christoph von Münnich și Peter Lacy, au capturat Crimeea, Oceakov și pământurile româno-nogaie, dar prin Pacea de la Belgrad toate acestea i-au fost întoarse Turciei. În războiul din anul 1769 – 1774 Rusia iar ocupă Crimeea, Bugeac și Basarabia și iar îi întoarce Porții totul, prin tratatul de la Kuciuk – Kainargi. Dar cea mai importantă consecință a acestui război a fost evacuarea unei părți mari de nogai din Bugeac în uezdurile de nord ale guberniei de Tavria și Azov. În războiul anilor 1787 – 1791, armatele rusești au ocupat încă o dată locurile pomenite anterior și iarăși, conform Tratatului de la Iași, majoritatea au fost restituite Turciei; așadar, hotarul dintre două țări a fost stabilit râul Nistru. În sfârșit, în războiul dintre anii 1806 – 1811, principatele Dunărene de asemena erau posesia Rusiei și prin Tratatul de la București din 16 – 28 mai 1812, hotarul Rusiei a fost trecut pe râul Prut, „din locul acela unde intră în Moldova înainte să scurgă în Dunăre”. Tot atunci a fost stabilit oblastul Basarabia, pentru guvernarea căreia a fost emis o nouă rezoluție, rectificată mai târziu, în anii 1818 și 1828; în anul 1830 Ismailul primește statutul de oraș, iar în 1836 a fost împărțit în ținuturi. ” 

Fragment din „Listele așezărilor din Imperiul Rus. Provincia Basarabia. Listele așezărilor în conformitate cu informațiile din anul 1859.” Artemiev Alexandr, 1861, Sankt Petersburg. («Бессарабская губерния. Список населенных мест по сведениям 1859 г.», Санкт-Петербург, 1861 г.)

„Denumirile de localități, râuri și munți, prin diversitatea de dialecte, vin să demonstreze durata domniilor a mai multor popoare în ținut. Așadar, în regiunile de nord se aud sunete slavone în denumiri la fel de des ca și în limba română, iar în nord, sunt mai multe denumiri turcești. Turcii, stabilindu-se în regiunile sudice, nu schimbau denumirile acestora, ci doar traduceau în limba lor denumirile antice autohtone, de asemenea, cele slavone având prioritate. Cetatea Albă a fost tradusă Ak Kerman; denumirea de Unghi, dată spațiului litoralului dintre gurile râurilor Nistru și Dunăre, a fost tradus cu cuvântul Bugeac etc. De menționat că și cetatea Tighina a fost redenumită de turci în Bemder, în traducere, însemnând, „eu vreau”, probabil, aidoma cetății din nordul Basarabiei, Hotin.

Vechimea uneia sau alteia denumiri a unei așezări sau împrejurime, fără îndoială, poate arăta cât de demult s-a stabilit poporul care vorbește sau a vorbit în limba aceasta. În acest sens Basarabia ne demonstrează că

Fragment din „Listele așezărilor din Imperiul Rus. Provincia Basarabia. Listele așezărilor în conformitate cu informațiile din anul 1859.” Artemiev Alexandr, 1861, Sankt Petersburg. («Бессарабская губерния. Список населенных мест по сведениям 1859 г.», Санкт-Петербург, 1861 г.)

numărul dominant al denumirilor sunt din dialecte slavone, deși populația slavă cedează numeric în fața celei românești. Ce ține de ultima, din ea fac parte moldovenii, care se consideră urmașii dacilor, probabil, de asemenea aparținând marii familii slave, dar schimbați sub influența romanilor. Aceasta se demonstrează prin specificul ciudat al limbii moldovenești, în care cuvintele latinești și italienești sunt amestecate cu cele slavonești și se supun formelor gramaticale ale acestora. Numărul tuturor moldovenilor (cu un mic amestec de valahi), se estimează la 515, 000 de suflete de ambele genuri. În număr mai mare aceștia se găsesc în uezdul Chișinău, în jur de 135, 000 persoane (inclusiv în oraș aproape 46, 000); după acesta celelalte uezduri se împart în ordinea următoare: Orhei – 92, 000, Iași – 78, 000, Soroca – 78, 000, Tighina – 55, 000, Hotin – peste 41, 000 și Ak Kerman – peste 34, 000 de oameni de ambele genuri. Evident că uezdurile centrale servesc drept așezări de bază pentru poporul român.”

Harta regiunii Basarabia. „Listele așezărilor din Imperiul Rus. Provincia Basarabia. Listele așezărilor în conformitate cu informațiile din anul 1859.” Artemiev Alexandr, 1861, Sankt Petersburg. («Бессарабская губерния. Список населенных мест по сведениям 1859 г.», Санкт-Петербург, 1861 г.)

Surse:

1. http://www.wikipedia.org/

2. http://kartowik.ru/snm.html sau http://leb.nlr.ru,

sau http://libinfo.org/index.php?file=place105.pdf,

sau http://book-old.ru

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Uncategorized

Un răspuns la „Provincia Basarabia în componența Imperiului Rus

  1. Nu functioneaza link-ul http://kartowik.ru/snm.html (poate te-a sabotat cineva). In schimb, de aici se poate descarca: http://king13.ucoz.ru/load/131-1-0-710

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s