Nikolai Durnovo despre Basarabia și România

Durnovo Nikolai Nikolaevici (1842—1919) este un editor, redactor și publicist rus, tatăl renumitului lingvist și membru corespondent al Academiei Ruse de Științe – Durnovo Nikolai Nikolaevici (1876 – 1937).

În anul 1890, la tipografia lui Ernst Lissner și I. Roman din Moscova apare lucrarea „Statele și popoarele Peninsulei Balcanice, trecutul, prezentul și viitorul lor și minciuna bulgară. Articole istorice, etnografice și polemice dedicate chestiunii orientale.”

coperta

„Statele și popoarele Peninsulei Balcanice, trecutul, prezentul și viitorul lor și minciuna bulgară. Articole istorice, etnografice și polemice dedicate chestiunii orientale.” Durnovo Nikolai, Moscova, 1890

extras

Fragment din lucrarea „Statele și popoarele Peninsulei Balcanice, trecutul, prezentul și viitorul lor și minciuna bulgară. Articole istorice, etnografice și polemice dedicate chestiunii orientale.” Durnovo Nikolai, Moscova, 1890

„Extras din protocoalele Congresului de la Berlin (N 10, reuniunea din 19 iunie (1 iulie) din anul 1878) cu privire la cedarea către Rusia a Basarabiei de jos (a se vedea pagina 126).

„Până în anul 1812 toată Basarabia depindea de Principatul Moldovei, autonomia căruia era recunoscută solemn de toate tratatele, încheiate anterior de către imperiile rus și otoman. Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, îndeosebi, recunoștea cnezilor din Moldova și Țara Românească titlul de domnitori și hotăra că Basarabia reprezintă o parte a Moldovei”, astfel „fărâmițarea din anul 1812 nu putea fi justificată de fapt sau de dreptul de cucerire”. Că Basarabia „este pământ românesc, cu instituții și legi românești, e confirmat clar și de împăratul Alexandru I. Acest respect față de vechea naționalitate a fost formulat în rescriptul împărătesc, în care a fost publicată organizarea administrativă și juridică a provinciei, după alipirea acesteia la Rusia, fără a se preciza vreo diferență între Basarabia de jos și cea de sus. Probabil au vrut să tragă concluzia că Basarabia e teritoriu turcesc sau tătăresc, din simplul fapt că otomanii au ocupat acolo 3 cetăți, dar istoria Țării Românești conține o anomalie asemănătoare: cetăți turcești existau aici demult, dar de aici nu reiese că Țara Românească a fost cândva teritoriu turcesc”… „De când s-a alăturat campaniei, Rusia a semnat cu România o convenție prin care garanta în mod expres integritatea teritoriului românesc de azi”, această garanție „căpăta o putere dublă din ziua în care, la însăși propunerea Rusiei, promovarea națiunii românești a ajuns mai favorabilă și s-a transformat într-o adevărată promovare militară, într-o uniune deplină. Trupele române luptau umăr la umăr cu armata rusă”… „România știe să respecte datoria de recunoștință, dovedind aceasta de nenumărate ori. Ea nu-și uită nici istoria, nici numele binefăcătorilor ei; ea îi onorează pe Ecaterina a II-a și pe Nikolai I,

extras 2

Fragment din lucrarea „Statele și popoarele Peninsulei Balcanice, trecutul, prezentul și viitorul lor și minciuna bulgară. Articole istorice, etnografice și polemice dedicate chestiunii orientale.” Durnovo Nikolai, Moscova, 1890

creatorii generoși ai tratatelor de la Kuciuk-Kainargi și de la Adrianopol; dar ea păstrează, de asemenea, memoria pentru jertfele pe care și le-a asumat pentru mărirea, fericirea și slava Rusiei. Ea ține minte că de pe timpul lui Petru cel Mare până în zilele noastre, a fost, succesiv sau simultan, bază de operațiuni militare pentru Rusia, grânar, unde se aproviziona armata rusă, chiar și atunci când aceasta acționa peste Dunăre; și un teatru adesea preferat al celor mai grave confruntări. Ea mai ține minte, de asemenea, că în anul 1812 a pierdut, în favoarea Rusiei, jumătate din Moldova, de la Prut până la Nistru”… „Nevoită să-și țină o perioadă îndelungată armata în bătaia puștii, pentru a respinge întâmplările inevitabile, deținea, sub stindardele armatei active, dar și a rezervei, peste 70 de mii de oameni. În plus, a suferit pierderi considerabile; orașele ei și tot malul Dunării au fost pustiite de bombardamente, liniile de comunicare defectate, materialul de luptă deteriorat”… „Dreptului ei inițial, principiul căruia a fost deformat de neînțelegeri istorice, i se alătură drepturile, pe care le-a reinstaurat sau, mai bine zis, le-a împrospătat pe câmpurile de luptă. 10 mii de români au căzut la Plevna, ca să-i ofere patriei lor libertate și independență”… În schimbul cedării în anul 1878 către Rusia a Basarabiei de jos, România a primit Dobrogea, care a extins teritoriul românesc până la 4 mii de kilometri pătrați și cu 90000 – populația, comparativ cu ce a fost nevoită să cedeze, și pe de asupra i s-a restituit delta Dunării, de care a privat-o Europa în anul 1857. Grație Rusiei, România a primit 170 de kilometri de maluri de Dunăre și importantă coastă a Mării Negre cu 2 bune porturi comerciale.”

Surse:

1)http://dacoromania.net;

2) https://sites.google.com;

3) http://old.biblioclub.ru;

4) http://www.biblioclub.ru;

5) http://starieknigi.info.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s