Arhive pe etichete: Împăratul Romei

P. Soroka despre geografia guberniei Basarabia

Ministerul educației naționale al Imperiului Rus (Министерство Народного просвещения Российской империи) a fost un minister care coordona și controla educația și știința, sistemul național de învățământ etc. Acesta a existat între anii 1802 – 1817 și 1824 – 1917.

În perioada anilor 1817 – 1824 face parte din Ministerul cultelor și educației naționale.

În anul 1869 se înființează Departamentul special al comitetului științific pentru revizuirea cărților destinate exclusiv lecturii naționale.

În anul 1878, Departamentul special al comitetului științific din cadrul Ministerului educației naționale aprobă ediția „Geografia guberniei Basarabia. Manual pentru instituțiile de învățământ mediu și primar. Alcătuită de P. P. Soroka. Chișinău, 1878” („География Бессарабской губернии. Сорока П.П., 1878”).

coperta (2)

Coperta lucrării „Geografia guberniei Basarabia. Manual pentru instituțiile de învățământ mediu și primar. Alcătuită de P. P. Soroka. Chișinău, 1878”

in

Fragment din lucrarea „Geografia guberniei Basarabia. Manual pentru instituțiile de învățământ mediu și primar. Alcătuită de P. P. Soroka. Chișinău, 1878”

„Scurtă descriere istorică a Basarabiei. (1)

Țara, care era numită în trecutul îndepărtat

(1) Cuvântul Basarab sau Besarab (Basarabia sau Besarabia) este alcătuit din două părți separate: besa și soraba. Ambele părți exprimă  conceptul a două denumiri: de origine generică și specifică, a poporului sârb, unite într-un întreg. Dintre acestea, „besii” este numele unui trib sârb care locuia în Banat și Valahia, despre care amintește Ptolemeu, numindu-i locuitori ai Galiției, iar „sorabii” este numele generic al sârbilor. „Istoria Basarabiei”. A. Nacco. Pagina 891.

sc

Fragment din lucrarea „Geografia guberniei Basarabia. Manual pentru instituțiile de învățământ mediu și primar. Alcătuită de P. P. Soroka. Chișinău, 1878”

„Basarabia”, cuprindea un spațiu mult mai mare decât Basarabia de azi. Ea a fost populată, prin succesiune, de diferite popoare: cimerieni, sciți, geți, romani, huni, bulgari, sârbi, greci, slavi, pecenegi, polovți, mongoli, tătari, turci și alții; care stăpâneau țara în întregime sau parțial. Astfel, Basarabia de azi, de multe ori, sau era fărâmițată, sau intra în întregime în componența altor posesiuni, trecând din mână în mână, până, în sfârșit, s-a eliberat de dominația turcă și a intrat în componența Statului Rus. Urmele marilor războaie, care au avut loc aici, s-au păstrat până astăzi în curgane, movile, valuri. În rândul celor mai vechi locuitori ai Basarabiei din trecut se înscriu sciții, dislocați de daci sau geți, care au fost învinși de Traian, Împăratul Romei (în secolul 11 (II n.a.) d. Hr.) Spațiul Basarabiei vechi forma un unghi, iar mai târziu, popoarele care locuiau aici, erau numite „de unghi”, de unde a și apărut numele de „uglici”, care au fost învinși de polovți. Cei din urmă fiind cuceriți de tătarii nogai, astfel au primit numele de „bugeac” (turcește – „unghi”,„colț”), deosebindu-se prin invazii și cotropiri. În rândurile polovților și a altor popoare, care locuiau în Basarabia, erau deja mulți creștini, printre care și românii (urmașii romanilor). Românii, care locuiau pe ambele maluri ale Dunării, și-au păstrat naționalitatea; iar mai târziu, destinați să populeze pământurile pustii din Depresiunea Dunăreană (Moldova și Valahia), s-au amestecat cu descendenții polovților (moldovenii) și au format poporul cunoscut astăzi cu numele de români.”

ff

Fragment din lucrarea „Geografia guberniei Basarabia. Manual pentru instituțiile de învățământ mediu și primar. Alcătuită de P. P. Soroka. Chișinău, 1878”

„Anexă.

Moldovenii sau românii, caracterul lor, temperamentul și modul de viață.

Caracterul moldoveanului – om simplu, modest, pașnic și irascibil, răzbunător și mândru, dar compătimitor cu aproapele. Natura l-a înzestrat cu lene și nepăsare, iar libertatea personală, care nu este legată de proprietatea imobiliară, nu l-a predispus spre muncă, deoarece puțini dintre ei nu rămâneau a fi veșnici datornici la proprietarii de pământ și de aceea nu puteau să se agonisească cu proprie gospodărie. Moldoveanul este un om simplu, are o statură puțin peste medie, cu un fizic uscățiv și musculos, trăiește până la adânci bătrâneți; culoarea părului și a ochilor este închisă, sprâncenele și mustățile sunt dese, barba rasă. Are mișcările lente și stângace, mersul încet și greoi, în lipsă de resurse se lasă 

dd

Fragment din lucrarea „Geografia guberniei Basarabia. Manual pentru instituțiile de învățământ mediu și primar. Alcătuită de P. P. Soroka. Chișinău, 1878”

păgubaș. Românii, în general, sunt predispuși să sărbătorească și de fire, parcă n-ar fi capabili de muncă intelectuală și se feresc și de cea fizică. Moldoveanca este de aceeași statură, are umerii lați, părul negru, des, fruntea joasă, pomeții evidențiați, nasul ascuțit  – o constituție, în genere, imperfectă; culoarea pielii este negricioasă, ochii întunecați, strălucitori; îmbătrânește devreme, are un caracter blând, dar înflăcărat, în gospodărie e cumpătată și calculată.”

Surse:

1. http://starieknigi.info

2. https://ru.wikipedia.org

Un comentariu

Din categoria Uncategorized