Arhive pe etichete: Principatele Române

Academia Imperială de Științe din Rusia despre Principatele Române

În anul 1841, Academia Imperială de Științe din Rusia publică la Sankt Petersburg „Revista Ministerului Instrucțiunii Publice. Partea XXIX”.  Publicația periodică „Revista Ministerului Instrucțiunii Publice” este oficială și prezintă succesele din domeniul învățământului din Rusia. Se editează începând cu anul 1834 până în 1917 și este cu profil generalist (științe umaniste).

coperta

„Revista Ministerului Instrucțiunii Publice. Partea XXIX”, Sankt Petresburg, 1841

fragment

Fragment din „Revista Ministerului Instrucțiunii Publice. Partea XXIX”, Sankt Petresburg, 1841

Despre situația învățământului în Principatele Moldovei și Valahiei (Țării Românești).

––

Revizuire istorică a instituțiilor educaționale.

„Moldova și Valahia sunt țări locuite de un popor care are o singură origine, o singură limbă, o singură Credință, în pofida separației lor pe plan civil, ele au avut necontenit o singură soartă comună: au suferit împreună de-a lungul secolelor, purtând aceeași cruce grea, iar acum sorb o nouă viață din același izvor dătător de viață. Ele au același trecut, același prezent și, bineînțeles – același viitor!

Cine a aruncat o privire măcar fugitiv și superficial peste Istoria ambelor Principate, aceluia îi este ușor să ghicească în ce situație se afla instrucțiunea națională, mai ales educația publică, până în prezent. Acestea, în perioada scurtă de existență distinctivă sub voievozi independenți, nu aveau nici timp și nici posibilități de a cunoaște valoarea educației. Dintr-o parte înconjurate de vecini puternici și ostili, din altă parte chinuite de vrăjmășia reciprocă interminabilă, erau nevoite să-și epuizeze forțele ca să se mențină în patriile proaspăt dobândite.

fragment 2

Fragment din „Revista Ministerului Instrucțiunii Publice. Partea XXIX”, Sankt Petresburg, 1841

De aceea, Istoria lor de atunci este alcătuită din războaie și vărsare de sânge. Creștinismul nu putea să aibă aici o influență favorabilă, deoarece era mărturisit în limba slavonă, care până în secolul trecut a fost limba serviciului divin a tuturor Românilor ortodocși nu doar din cele două Principate, dar și din Transilvania și chiar din Banat. Înaintașii spirituali și din domeniul educației publice au fost întotdeauna sau străini din rândul slavilor vecini de peste Dunăre, sau, dacă erau din băștinași, nu dispuneau de comunicarea pastorală corespunzătoare cu oamenii. Limba poporului, Româna, era considerată nedemnă de a fi îmbrăcată în cuvinte. Nu doar inscripțiile antice de pe biserici și alte clădiri, nu doar hrisoavele voievozilor, dar și simplele tranzacții și zapisele persoanelor fizice se scriau în limba slavonă. Nu putem spune că în același timp nu exista dragoste pentru ocupații intelectuale cel puțin în sensul în care era percepută atunci viața intelectuală; faimosul erou al Moldovei, Ștefan cel Mare, a scris cu mâna sa o întreagă carte, care se păstrează până în prezent; dar această carte – nu e nimic altceva decât o Evanghelie slavonă!

fragment 3

Fragment din „Revista Ministerului Instrucțiunii Publice. Partea XXIX”, Sankt Petresburg, 1841

Rusiei, doar Rusiei îi datorează Principatele renașterea în toate sensurile, atât din punct de vedere material, cât și intelectual și moral. De când puternicul Vultur rusesc le-a luminat cu aripile sale binefăcătoare, de atunci strălucește pentru ele răsăritul unei zile noi, a cărei dimineață minunată o savurează acum. Cu respect și recunoștință repetă și Românii înșiși asta. Dreptatea ne spune să le oferim această onoare din partea noastră de a se folosi cu demnitate de protecția relevată, în sfârșit, prin Providență, după secole de ispită într-un focar de nenorociri.”

Surse:

1) http://www.runivers.ru/lib/book7643/450400/;

2) http://rutracker.org/forum/viewtopic.php?t=2794100.

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Principatele Române văzute de istoricul rus S. Palauzov

În lucrarea de sinteză „Conștiința națională a românilor moldoveni”, publicată în 2002, la Chișinău,  Gheorghe Ghimpu abordează premisele apariţiei şi evoluţiei conştiinţei naţionale româneşti la moldoveni din timpuri străvechi până în prezent.

„Conștiința națională a românilor moldoveni” de Gheorghe Ghimpu

După cum menționează și autorul, ideea lucrării respective a apărut în legătură cu intensificarea propagandei antiromânești și  românofobe în U. R. S. S. și R. A. S. S. M.

Nota autorului din „Conștiința națională a românilor moldoveni” de Gheorghe Ghimpu

Aici apar materiale și mărturii prețioase, originale, privind românitatea și românismul moldovenilor.

Citez:„Demonstrarea obiectivelor propuse aici se va face în baza izvoarelor scrise, venite cu precădere din partea românilor moldoveni, inclusiv a celor basarabeni, transnistreni şi bucovineni, precum şi din partea savanţilor italieni, polonezi, unguri, saşi, francezi şi de alte origini etnice, dar mai cu seamă ruşi”.

Capitol din lucrarea „Conștiința națională a românilor moldoveni”.

 Este o lucrare bine documentată și are la bază lucrări științifice de prestanță, care vin să susțină identitatea română a moldovenilor.

Capitol din „Conștiința națională a românilor moldoveni”.

Am consultat sursele menționate, puse la dispoziția cititorului și m-am oprit la câțiva autori străini, dar și români. În articolul de față, vă prezint câteva argumente în favoarea identității românești a moldovenilor, mai cu seamă a celor basarabeni, din lucrarea Pyмынскiя Господарства Валахiя и Молдавія въ историко-политическомъ отношенiи”  („Principatele Române Valahia şi Moldova sub aspect istorico-politic”) scrisă de istoricul rus de origine bulgară, Spiridon Nikolaevich Palauzov (Спиридон Николаевич Палаузов) care apare la 1859 la Sankt Petersburg și este cenzurată de I. Goncearov.

Palauzov, S. N., „Principatele române Valahia și Moldova”, Sankt Petersburg, 1859 („Румынские господарства Молдавия и Валахия”. Санкт-Петербург, 1859. Палаузов Спиридон Николаевич)

 

Chiar din titlul lucrării se vede că pentru cercetătorul rus Moldova și Valahia (Muntenia) sunt Principate Române. De aici putem trage concluzia că autorul avea să examineze Țările Române sub aspect istorico-politic nu pe fiecare luată în parte, ci pe ambele luate împreună, ca un tot întreg. Și e clar de ce. Autorul rus chiar în introducere denumește acest întreg „Țara Românească („Pământul românilor”) care cuprinde spațiul  dintre albiile Tisei și Nistrului, deci și Moldova cu Basarabia. Expresiile „Țara Românească” (Pământul românilor”) sunt folosite de Palauzov în sens de România, țara tuturor românilor, care se întinde „de la Nistru până la Tisa”. („Conștiința națională a românilor moldoveni”, Gheorghe Ghimpu). 

Introducerea „Principatelor Române Moldova și Valahia sub aspect istorico-politic” de S. Palauzov („Румынские господарства Молдавия и Валахия”. Санкт-Петербург, 1859. Палаузов Спиридон Николаевич)

Cităm:„În spațiile dintre albiile Tisei și Nistrului, având la nord Albii Carpatici și sprijinindu-se dinspre sud pe întinderea dunăreană și partea de nord-vest a litoralului Mării Negre, locuiește o masă compactă de populație, numele autohton al căreia, divizat de etnografii contemporani în câteva denumiri locale, nu se află nici pe o hartă geografică cunoscută a spațiului menționat. Poporul acesta numește pământul populat de el Țara Românească (Pământul românilor), considerându-se popor român”.

Tot aici vedem, după cum scrie și Gheorghe Ghimpu, că „Palauzov îi numește pe locuitorii Statului Moldovenesc de pe timpul lui Ștefan cel Mare „români moldoveni”.

Fragment din „Principatele Române Valahia și Moldova sub aspect istorico-politic” de S. Palauzov („Румынские господарства Молдавия и Валахия”. Санкт-Петербург, 1859. Палаузов Спиридон Николаевич)

Palauzov scria:„Războiul era stihia lui Ștefan. În el se vedea întru totul prototipul lui Mihai Viteazul și,  asemenea acestuia, voievodul Moldovei termina operațiile militare într-o parte, pentru ca pe neașteptate să izbească în altă parte. Nu antrena oare el forțele românilor moldoveni pentru a se lua de piept cu dușmanul de sânge al credinței și  naționalității lor – cu fanatismul turcilor?” 

Fragment din „Conștiința națională a românilor moldoveni” de Gh. Ghimpu

Conform lui Palauzov, reviziile (sau recensământ) în Valahia și Moldova se efectuau la fiecare 7 ani.

Recensământul general al populației din Principatele Române. Fragment din „Principatele Române Valahia și Moldova sub aspect istorico-politic” de S. Palauzov („Румынские господарства Молдавия и Валахия”. Санкт-Петербург, 1859. Палаузов Спиридон Николаевич)

„ Așadar, în anul 1845 populația română putea fi estimată, cu un total aproximativ, după cum urmează:

Transilvania –––––––––––––––––––  1, 300, 000

Bucovina –––––––––––––––––––– 430, 664

Banat –––––––––––––––––––––– 1, 200, 000

Basarabia –––––––––––––––––––– 400, 000

Serbia, în vest de Vidin ––––––––––––––– 110, 000

Dobrogea și orașele de pe malul drept al Dunării ––––- ?  ?

Valahia ––––––––––––––––––––– 2, 335, 065

Moldova ––––––––––––––––––––- 1, 294, 715

Macedonia de sud, Tesalia și Epir, până la ––––––– 80, 000

                                                                                       ––––––––––––

                                                                   În total, populație română: 7, 150, 444”.

Lucrarea de față, „Principatele Române Valahia și Moldova sub aspect istorico-politic. Palauzov Spiridon Nikolaevich”publicată în anul 1859, la Petersburg (Палаузов С.Н. „Румынские господарства Валахия и Молдавия в историко-политическом отношении”, 1859), este o dovadă incontestabilă în favoarea adevărului științific și istoric, privind originea etnică, limba maternă și istoria națională a românilor moldoveni ca parte integrantă a națiunii române.

Surse:

1) http://www.scribd.com/doc/97402136/Constiinta-Nationala-a-Romanilor-Moldoveni-Gheorghe-Ghimpu;

2) http://starieknigi.info/Knigi/P/Palauzov_S_N_Rumynskie_gospodarstva_Valahiya_i_Moldaviya_v_istoriko-politich_otnoshenii_1859.pdf

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized