Arhive pe etichete: Ștefan cel Mare

Academia Imperială de Științe din Rusia despre Principatele Române

În anul 1841, Academia Imperială de Științe din Rusia publică la Sankt Petersburg „Revista Ministerului Instrucțiunii Publice. Partea XXIX”.  Publicația periodică „Revista Ministerului Instrucțiunii Publice” este oficială și prezintă succesele din domeniul învățământului din Rusia. Se editează începând cu anul 1834 până în 1917 și este cu profil generalist (științe umaniste).

coperta

„Revista Ministerului Instrucțiunii Publice. Partea XXIX”, Sankt Petresburg, 1841

fragment

Fragment din „Revista Ministerului Instrucțiunii Publice. Partea XXIX”, Sankt Petresburg, 1841

Despre situația învățământului în Principatele Moldovei și Valahiei (Țării Românești).

––

Revizuire istorică a instituțiilor educaționale.

„Moldova și Valahia sunt țări locuite de un popor care are o singură origine, o singură limbă, o singură Credință, în pofida separației lor pe plan civil, ele au avut necontenit o singură soartă comună: au suferit împreună de-a lungul secolelor, purtând aceeași cruce grea, iar acum sorb o nouă viață din același izvor dătător de viață. Ele au același trecut, același prezent și, bineînțeles – același viitor!

Cine a aruncat o privire măcar fugitiv și superficial peste Istoria ambelor Principate, aceluia îi este ușor să ghicească în ce situație se afla instrucțiunea națională, mai ales educația publică, până în prezent. Acestea, în perioada scurtă de existență distinctivă sub voievozi independenți, nu aveau nici timp și nici posibilități de a cunoaște valoarea educației. Dintr-o parte înconjurate de vecini puternici și ostili, din altă parte chinuite de vrăjmășia reciprocă interminabilă, erau nevoite să-și epuizeze forțele ca să se mențină în patriile proaspăt dobândite.

fragment 2

Fragment din „Revista Ministerului Instrucțiunii Publice. Partea XXIX”, Sankt Petresburg, 1841

De aceea, Istoria lor de atunci este alcătuită din războaie și vărsare de sânge. Creștinismul nu putea să aibă aici o influență favorabilă, deoarece era mărturisit în limba slavonă, care până în secolul trecut a fost limba serviciului divin a tuturor Românilor ortodocși nu doar din cele două Principate, dar și din Transilvania și chiar din Banat. Înaintașii spirituali și din domeniul educației publice au fost întotdeauna sau străini din rândul slavilor vecini de peste Dunăre, sau, dacă erau din băștinași, nu dispuneau de comunicarea pastorală corespunzătoare cu oamenii. Limba poporului, Româna, era considerată nedemnă de a fi îmbrăcată în cuvinte. Nu doar inscripțiile antice de pe biserici și alte clădiri, nu doar hrisoavele voievozilor, dar și simplele tranzacții și zapisele persoanelor fizice se scriau în limba slavonă. Nu putem spune că în același timp nu exista dragoste pentru ocupații intelectuale cel puțin în sensul în care era percepută atunci viața intelectuală; faimosul erou al Moldovei, Ștefan cel Mare, a scris cu mâna sa o întreagă carte, care se păstrează până în prezent; dar această carte – nu e nimic altceva decât o Evanghelie slavonă!

fragment 3

Fragment din „Revista Ministerului Instrucțiunii Publice. Partea XXIX”, Sankt Petresburg, 1841

Rusiei, doar Rusiei îi datorează Principatele renașterea în toate sensurile, atât din punct de vedere material, cât și intelectual și moral. De când puternicul Vultur rusesc le-a luminat cu aripile sale binefăcătoare, de atunci strălucește pentru ele răsăritul unei zile noi, a cărei dimineață minunată o savurează acum. Cu respect și recunoștință repetă și Românii înșiși asta. Dreptatea ne spune să le oferim această onoare din partea noastră de a se folosi cu demnitate de protecția relevată, în sfârșit, prin Providență, după secole de ispită într-un focar de nenorociri.”

Surse:

1) http://www.runivers.ru/lib/book7643/450400/;

2) http://rutracker.org/forum/viewtopic.php?t=2794100.

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Basarabia văzută de istoricul rus P. Batiușkov

Istoricul și etnograful rus Pompei Nikolaevich Batiușkov (1811-1892) (Помпей Николаевич Батюшков) este autorul mai multor scrieri istorice, arheologice și etnografice.

Batiușkov P. N., istoric rus (Помпей Николаевич Батюшков)

În lucrarea cu titlul „Basarabia. Descriere istorică” („Бессарабия: Историческое описание”), publicată în anul 1892, Batiușkov scrie despre populația Basarabiei, despre apariția slavilor ruși pe acest teritoriu, despre învățământul și extinderea Principatelor Valahia și Moldova, situația internă a principatelor și despre atitudinea turcilor și tătarilor față de Valahia și Moldova.

„Basarabia. Descriere istorică”, 1892. Batiușkov P. N. („Бессарабия: Историческое описание” Помпей Николаевич Батюшков)

La pagina 1 a cărții, în „Introducere”, putem citi despre „Diversitatea populației Basarabiei; națiunile română și rusă și evaluarea lor comună a drepturilor istorice asupra acestui teritoriu.” Tot aici se spune că „Basarabia a fost alipită de Rusia în 1812. Ea reprezintă una dintre cele mai îndepărtate suburbii ale Rusiei europene, din sud-vestul acesteia.

Stema Basarabei tariste

Stemă Guberniei ţariste Basarabia, 1878-1917
Sursa: http://istoria.md/articol/6

Gubernia Basarabiei actuale se evidențiază prin diversitatea etnografică a componenței sale și în acest sens reprezintă un fel de regiune de tranziție de la națiunea rusă la cea română, care locuiește în România actuală și în partea adiacentă a Austriei. Din diversitatea componenței populației autohtone, se evidențiază două populații: cea română, care este majoritară  și tinde spre a se uni cu românii din Regatul României, cu cei din Transilvania și Bucovina, încorporate în Imperiul Austro-Ungar, și cea rusească, care face parte din marea familie slavo-rusă.”

„Introducere.” Lucrarea „Basarabia. Descriere istorică”. 1892, Batiușkov P. N. („Бессарабия: Историческое описание” Помпей Николаевич Батюшков)

În continuare, istoricul ne relatează că, „atât națiunea română, cât și cea rusă, prin intermediul istoricilor și cercetătorilor săi, susțin și se consideră băștinașii acestui teritoriu și-și declară drepturile istorice asupra lui.”

Fragment din „Basarabia. Descriere istorică”, 1892, Batiușkov P. N. („Бессарабия: Историческое описание” Помпей Николаевич Батюшков)

În paginile 52, respectiv 53 autorul scrie despre intențiile unioniste și de reîntregire ale Principatelor Române: Valahia și Moldova sub un singur domnitor. În mod deosebit pleda pentru unire Ștefan cel Mare.

Citat din „Basarabia. Descriere istorică.” 1892, Batiușkov P. N., paginile 52-53 („Бессарабия: Историческое описание” Помпей Николаевич Батюшков)

Citez:„Imediat după unirea Moldovei au început tentative de a uni ambele Principate Românești într-un stat politic comun. Aceste tentative au apărut, în mare măsură, drept urmare a pericolului de război din partea turcilor, care se apropia de Principate și veneau, în egală măsură din Moldova și Valahia, care se exprimau pentru extinderea hotarelor a unui Principat pe baza celuilalt, dar și pentru unirea acestora sub stăpânirea unui singur domnitor. În mod deosebit pleda pentru unirea Valahiei cu Moldova într-un singur stat cel mai bun dintre domnitorii moldoveni, Ștefan cel Mare, care a domnit timp de 46 de ani, din 1457 până în 1504. Luptele lui erau direcționate prioritar spre restabilirea independenței Moldovei față de statele vecine și spre reunirea românilor din Valahia, parțial, Transilvania, într-un stat cu Moldova.”

Domnitorul Ștefan cel Mare
Sursa: „Basarabia. Descrieri istorice”, 1892, Batiușkov P. N. („Бессарабия: Историческое описание” Помпей Николаевич Батюшков)

Tot Batiușkov menționează că domnitorul Țării Românești și al Moldovei, Constantin Șerban Basarab, îi cere ajutor țarului Alexei I al Rusiei împotriva turcilor, în anul 1660.

Fragment din lucrarea „Basarabia. Descriere istorică”, 1892, Batiușkov, P. N., în care se spune despre Constantin Șerban Basarab, care cere ajutorul țarului Alexei I al Rusiei împotriva turcilor, anul 1660 („Бессарабия: Историческое описание” Помпей Николаевич Батюшков)

„În anul 1660, un oarecare Constantin Șerban, care se numea domnitor al Moldovei și al Valahiei, venind în orașul Korsun (actual gubernia Kiev), a cerut țarului Alexei Mihailovici ajutor împotriva turcilor și să trimită boier pentru primirea ambelor pământuri sub Țaratul Rusiei și să-i înmâneze stema și steagul. Însă, la 7 septembrie 1661, țarul Alexei Mihailovici i-a ordonat voievodului kievean Vasili Șeremetiev să-l anunțe pe trimisul lui Șerban că Țaratul Rus nu poate să primească Moldova și Valahia în supunerea sa din motiv că este în relații de prietenie cu Poarta Otomană.

În ciuda faptului că guvernarea de la Moscova a refuzat să primească Moldova și Valahia sub supunerea sa, românii ambelor principate, cu orice ocazie oportună, continuau să se adreseze Moscovei cu rugămintea să fie primiți sub protecția și supunerea rusească.”

Fragment din „Basarabia. Descriere istorică”, 1892, Batiușkov P. N. despre rădăcinile slave a unor orașe românești („Бессарабия: Историческое описание” Помпей Николаевич Батюшков)

În capitolul III, intitulat „Învățământul și extinderea principatelor  slavo-române Valahia și Moldova”, etnograful rus scrie:

„În rândul orașelor din Valahia, care au fost menționate, vedem și unele care până la întemeierea Valahiei erau cunoscute drept orașe rusești și anume: Galați, Roman, Tecuci, Bârlad, Crăciuna, Chilia și Cetatea Albă sau Akkerman. Pe lângă acestea, multe alte orașe valahe aveau rădăcini slave în denumiri, acest fapt explicându-se prin existența, în antichitate, în limitele Valahiei actuale, a așezărilor bulgare și rusești și traiul lor comun cu valahii nou-veniți.

Al doilea principat român, Moldova, a fost întemeiat tot de români veniți din Transilvania. Conform istoricilor din Moldova, românii moldoveni au venit din Transilvania și Maramureș, sub conducerea domnitorului lor Dragoș.” 

Columna lui Traian din Roma („Basarabia. Descriere istorică”, 1892, Batiușkov P. N.) („Бессарабия: Историческое описание” Помпей Николаевич Батюшков)

Istoricul și etnograful rus Pompei Nikolaevich Batiușkov (1811-1892), autorul mai multor scrieri istorice, arheologice și etnografice, vine să recunoască și să susțină românitatea Principatelor Române Valahia și Moldova și confirmă că și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, „populația majoritară din Basarabia era cea românească și că ea tinde a se uni cu românii din regatul României, cu cei din Transilvania și Bucovina, încorporate în Imperiul Austro-Ungar.”

Cât despre drepturile istorice asupra provinciei Basarabia, încă în anul  1878, în ziarul „Timpul”, Mihai Eminescu scria:

„Basarabia” este numele medieval al Ţărei Româneşti şi vine de la numele dinastiei Ţărei Româneşti, a Basarabilor. În secolul al patrusprezecelea Mircea cel Bătrân, vestitul domn al Ţărei Româneşti şi despot al Dobrogei, domn al Silistrei şi al ţărilor tătăreşti până la mare, cel care a luat parte la bătălia de pe şesul Kossovo, la bătălia de la Nicopole, între luptătorii creştini între cari erau conetabilul Franţei, regele Ungariei şi marele prior Frideric de Hohenzollern, acest Mircea şi-a întins domnia până în Nistru, de unde partea aceea de loc care e în posesiunea noastră a păstrat numele de Basarabia de la Mircea Basarab. Va să zică „le vrai possesseur” este Ţara Românească, Valachia magna.

Ceea ce se numeşte Basarabie rusească au binevoit ruşii s-o numească astfel, dar aceea, afară de părţile de la sud, e Moldovă curată şi anume jumătatea Țărei Moldovei.

A cui a fost însă Basarabia noastră până în Nistru în veacul al patrusprezecelea? A unor tătari pe cari generalii vestiţi (şi ce trece oare peste un general vestit?) i-a cules de sub corturi, ,,roiuri” pe jumătate sălbatece, zice d. X. Nu vorbim de ziua de astăzi. Românii sunt în majoritate absolută în Basarabia noastră şi străinii sunt colonizaţi de Rusia de la 1812 încoace… Et voila, comment on recherche l’historique de ce lambeau de terre!”  („Timpul”, 22 februarie, 1878, Mihai Eminescu)

Surse:

1) wikipedia.com

2) http://oldbook.megacampus.com/files/course/0963_Petrov-Bessarabiya.pdf;

3) istoria.md

4) foaienationala.ro

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Principatele Române văzute de istoricul rus S. Palauzov

În lucrarea de sinteză „Conștiința națională a românilor moldoveni”, publicată în 2002, la Chișinău,  Gheorghe Ghimpu abordează premisele apariţiei şi evoluţiei conştiinţei naţionale româneşti la moldoveni din timpuri străvechi până în prezent.

„Conștiința națională a românilor moldoveni” de Gheorghe Ghimpu

După cum menționează și autorul, ideea lucrării respective a apărut în legătură cu intensificarea propagandei antiromânești și  românofobe în U. R. S. S. și R. A. S. S. M.

Nota autorului din „Conștiința națională a românilor moldoveni” de Gheorghe Ghimpu

Aici apar materiale și mărturii prețioase, originale, privind românitatea și românismul moldovenilor.

Citez:„Demonstrarea obiectivelor propuse aici se va face în baza izvoarelor scrise, venite cu precădere din partea românilor moldoveni, inclusiv a celor basarabeni, transnistreni şi bucovineni, precum şi din partea savanţilor italieni, polonezi, unguri, saşi, francezi şi de alte origini etnice, dar mai cu seamă ruşi”.

Capitol din lucrarea „Conștiința națională a românilor moldoveni”.

 Este o lucrare bine documentată și are la bază lucrări științifice de prestanță, care vin să susțină identitatea română a moldovenilor.

Capitol din „Conștiința națională a românilor moldoveni”.

Am consultat sursele menționate, puse la dispoziția cititorului și m-am oprit la câțiva autori străini, dar și români. În articolul de față, vă prezint câteva argumente în favoarea identității românești a moldovenilor, mai cu seamă a celor basarabeni, din lucrarea Pyмынскiя Господарства Валахiя и Молдавія въ историко-политическомъ отношенiи”  („Principatele Române Valahia şi Moldova sub aspect istorico-politic”) scrisă de istoricul rus de origine bulgară, Spiridon Nikolaevich Palauzov (Спиридон Николаевич Палаузов) care apare la 1859 la Sankt Petersburg și este cenzurată de I. Goncearov.

Palauzov, S. N., „Principatele române Valahia și Moldova”, Sankt Petersburg, 1859 („Румынские господарства Молдавия и Валахия”. Санкт-Петербург, 1859. Палаузов Спиридон Николаевич)

 

Chiar din titlul lucrării se vede că pentru cercetătorul rus Moldova și Valahia (Muntenia) sunt Principate Române. De aici putem trage concluzia că autorul avea să examineze Țările Române sub aspect istorico-politic nu pe fiecare luată în parte, ci pe ambele luate împreună, ca un tot întreg. Și e clar de ce. Autorul rus chiar în introducere denumește acest întreg „Țara Românească („Pământul românilor”) care cuprinde spațiul  dintre albiile Tisei și Nistrului, deci și Moldova cu Basarabia. Expresiile „Țara Românească” (Pământul românilor”) sunt folosite de Palauzov în sens de România, țara tuturor românilor, care se întinde „de la Nistru până la Tisa”. („Conștiința națională a românilor moldoveni”, Gheorghe Ghimpu). 

Introducerea „Principatelor Române Moldova și Valahia sub aspect istorico-politic” de S. Palauzov („Румынские господарства Молдавия и Валахия”. Санкт-Петербург, 1859. Палаузов Спиридон Николаевич)

Cităm:„În spațiile dintre albiile Tisei și Nistrului, având la nord Albii Carpatici și sprijinindu-se dinspre sud pe întinderea dunăreană și partea de nord-vest a litoralului Mării Negre, locuiește o masă compactă de populație, numele autohton al căreia, divizat de etnografii contemporani în câteva denumiri locale, nu se află nici pe o hartă geografică cunoscută a spațiului menționat. Poporul acesta numește pământul populat de el Țara Românească (Pământul românilor), considerându-se popor român”.

Tot aici vedem, după cum scrie și Gheorghe Ghimpu, că „Palauzov îi numește pe locuitorii Statului Moldovenesc de pe timpul lui Ștefan cel Mare „români moldoveni”.

Fragment din „Principatele Române Valahia și Moldova sub aspect istorico-politic” de S. Palauzov („Румынские господарства Молдавия и Валахия”. Санкт-Петербург, 1859. Палаузов Спиридон Николаевич)

Palauzov scria:„Războiul era stihia lui Ștefan. În el se vedea întru totul prototipul lui Mihai Viteazul și,  asemenea acestuia, voievodul Moldovei termina operațiile militare într-o parte, pentru ca pe neașteptate să izbească în altă parte. Nu antrena oare el forțele românilor moldoveni pentru a se lua de piept cu dușmanul de sânge al credinței și  naționalității lor – cu fanatismul turcilor?” 

Fragment din „Conștiința națională a românilor moldoveni” de Gh. Ghimpu

Conform lui Palauzov, reviziile (sau recensământ) în Valahia și Moldova se efectuau la fiecare 7 ani.

Recensământul general al populației din Principatele Române. Fragment din „Principatele Române Valahia și Moldova sub aspect istorico-politic” de S. Palauzov („Румынские господарства Молдавия и Валахия”. Санкт-Петербург, 1859. Палаузов Спиридон Николаевич)

„ Așadar, în anul 1845 populația română putea fi estimată, cu un total aproximativ, după cum urmează:

Transilvania –––––––––––––––––––  1, 300, 000

Bucovina –––––––––––––––––––– 430, 664

Banat –––––––––––––––––––––– 1, 200, 000

Basarabia –––––––––––––––––––– 400, 000

Serbia, în vest de Vidin ––––––––––––––– 110, 000

Dobrogea și orașele de pe malul drept al Dunării ––––- ?  ?

Valahia ––––––––––––––––––––– 2, 335, 065

Moldova ––––––––––––––––––––- 1, 294, 715

Macedonia de sud, Tesalia și Epir, până la ––––––– 80, 000

                                                                                       ––––––––––––

                                                                   În total, populație română: 7, 150, 444”.

Lucrarea de față, „Principatele Române Valahia și Moldova sub aspect istorico-politic. Palauzov Spiridon Nikolaevich”publicată în anul 1859, la Petersburg (Палаузов С.Н. „Румынские господарства Валахия и Молдавия в историко-политическом отношении”, 1859), este o dovadă incontestabilă în favoarea adevărului științific și istoric, privind originea etnică, limba maternă și istoria națională a românilor moldoveni ca parte integrantă a națiunii române.

Surse:

1) http://www.scribd.com/doc/97402136/Constiinta-Nationala-a-Romanilor-Moldoveni-Gheorghe-Ghimpu;

2) http://starieknigi.info/Knigi/P/Palauzov_S_N_Rumynskie_gospodarstva_Valahiya_i_Moldaviya_v_istoriko-politich_otnoshenii_1859.pdf

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized