„Вопросы языкознания” („Probleme de lingvistică”) este o revistă științifico-lingvistică de bază din Rusia publicat sub îndrumarea Departamentului de științe istorice și filologice al Academiei Ruse de Științe și are o periodicitate de șase numere pe an. Se tipărește din luna ianuarie, anul 1952. Publică articole teoretice în limba rusă din toate domeniile lingvisticii, dar și anchete și recenzii. Revista apare în urma discuțiilor privind lucrarea „Marxismul și problemele lingvisticii” de Iosif V. Stalin. În general, în perioada anilor 1952 – 1970, „Probleme de lingvistică” își întărește reputația de cea mai bună revistă teoretică de lingvistică din URSS.
În anul 1957, în numărul 2 al revistei, la categoria „Viața științifică” se scria despre reuniunea interuniversitară a peste 150 de lingviști de la catedrele de lingvistică și pedagogie, dedicată principiilor de creare a cursurilor de lingvistică în instituțiile superioare de învățământ din URSS.
Coperta revistei „Probleme de lingvistică” («Вопросы языкознания»), numărul 2, anul 1957.
Fragment din revista „Probleme de lingvistică” («Вопросы языкознания»), numărul 2, anul 1957, pagina 151.
„Viața științifică
Reuniunea interuniversitară a lingviștilor
De pe 1 până pe 5 octombrie 1956, în Moscova, în incinta universității de stat din Moscova activa Reuniunea interuniversitară a lingviștilor convocată de Ministerul învățământului superior din URSS și dedicată principiilor de creare a cursurilor de lingvistică în instituțiile superioare din URSS. La reuniune au fost prezenți peste 150 de lucrători de la catedrele universitare de lingvistică din țară, dar și oaspeți de peste hotare: lingviști bulgari – academicianul V. Gheorghiev și profesorul L. Andreicin și slavistul francez profesorul A. Mazon.”
Fragment din revista „Probleme de lingvistică” («Вопросы языкознания»), numărul 2, anul 1957, pagina 154.
„Trebuie să-i obișnuim pe studenți să gândească de sine stătător; de aceea, la ore nu trebuie doar să enumerăm fenomene distincte – ele trebuie explicate, arătând cu asta caracterul sistemic al limbii, legăturile părților ei distincte. Așadar, studiind alternanțele se poate arăta legătura foneticii și morfologiei, în prezentarea problemei de a deveni o categorie de însuflețire în limba rusă e necesar de subliniat legătura morfologiei și sintacticii ș.a.m.d. În prezentarea problemelor controversate trebuie neapărat să se ofere punctul personal de vedere.
Mai departe, raportorul se oprește asupra legăturii istoriei limbii cu istoria poporului. Această legătură este una incontestabilă, dar trebuie să fie foarte clar prin ce se manifestă ea. Ea poate fi observată în cercetarea problemei de răspândire a unui sau a altui fenomen lingvistic în diferite dialecte. Dar apariția unor fenomene distincte în limbă, de regulă, nu e legată de istoria poporului, dacă nu se ia în considerație faptele împrumutului (există un punct de vedere, la care se alătură și raportorul, că „țocăitul” (confundarea africatelor n.a.) în dialectul rusesc este o trăsătură împrumutată din limbile ugro-finice).
Fragment din revista „Probleme de lingvistică” («Вопросы языкознания»), numărul 2, anul 1957, pagina 154.
„H. H. Mahmudov (Universitatea kazahă) în discursul său a vorbit despre dauna enormă pe care o aduce citatismul (dogmatismul n. a.) științei și limbii și a criticat anumite dispoziții din lucrările lui Stalin în problema lingvisticii.
Despre necesitatea vitală a libertății în schimbul de păreri și a luptei decisive cu cinstirea dogmei a vorbit R. A. Budagov (Institutul de lingvistică al Academiei URSS de științe și al Universității din Moscova). Atitudinea dogmatică pentru lucrările lui Stalin ne-a paralizat gândirea științifică. Numai pentru faptul că I.V.Stalin aminteşte „limba moldovenească”, a apărut problema limbii moldoveneşti de sine stătătoare, deşi majoritatea lingviştilor consideraseră până acum că românii şi moldovenii vorbesc aceeaşi limbă. Sau alt exemplu: numai de aceea că Stalin s-a exprimat dezaprobator în privința învinuirilor lui Marr la adresa adversarilor săi, pe care-i acuza de „formalism”, la noi s-a renunțat în genere lupta cu formalismul în lingvistică. Cultul personalității a dus după sine critici impetuoase ale adepților anteriori ai „noii învățături a limbii”. Printre altele, spre exemplu, în cartea lui I. I. Meșcianin „Părțile de propoziție și părțile de vorbire” sunt multe lucruri prețioase, în ciuda faptului că autorul ei împărtășea învățăturile lui Marr. R. A. Budagov spune mai departe că nu trebuie să se declare un punct de vedere cu privire la aspectele particulare marxist, iar altul – nemarxist. Trebuie să luptăm pentru unitatea metodologică a lingvisticii sovietice. Dar nu ar trebui să fie legată problema unității metodologice cu problemele concrete. Nu putem atribuim toate neajunsurile lingvisticii noastre influenței marr-iste sau cultului Stalin. Trebuie să recunoaștem că lingviștii sovietici au lucrat deseori insuficient de curajos și lipsiți de inițiativă.”
Cuprinsul revistei „Probleme de lingvistică” («Вопросы языкознания»), numărul 2, anul 1957
Surse:
1. http://files.istorichka.ru/ftp/Periodika/Voprosy_Jazykoznanija/1957/1957_2.pdf
Citate despre Români 